De la un timp mi se spune ca vorbesc prea mult. Iar acum incerc in cateva cuvinte sa va spun cat de bine m-am simtit la nunta lor.
Imi sunt prieteni dragi, a fost o placere sa fiu prezent la nunta lor. Multe momente frumoase, multa nebunie. Aaa, sa nu uit, am asistat la cea mai tare pedeapsa data „furaciosilor”. Cuvinte cheie, orez, cartofi, ceapa. O sa vedeti in pozele de mai jos. :)))
Muzica, megasuper extraordinara. Taraful Cleante, va spune ceva? Artisti in adevaratul sens al cuvantului. Nici eu nu mai aveam stare la ce muzica au putut sa auda urechile mele. Ne-am distrat impreuna iar ei au avut o nunta de vis.
Pe Georgiana si pe Liviu ii cunosc inca din liceu, mai exact de prin 2007. Inainte de nunta stand de vorba la cafea, Liviu imi spune ca el si Georgiana sunt de 13 ani impreuna. Asta da iubire, nu credeti? Cred ca asta e una din frumusetile vietii de fotograf. Am ajuns sa fiu persoana care isi va pune amprenta pe momentele cele mai frumoase din viata unor oameni. Cat de onorabil poate suna?
Georgiana mi-a foat colega de clasa in liceu, o fata extraordinara. Invata bine, stia sa isi faca prieteni, de viata si cu un zambet pana la urechi. Iar nunta, nici nu stiu cum sa incep. A fost o distractie nebuna, nebuna. Toti dar absolut toti, erau pe ringul de dans. Liviu a fost nelipsit in toate dansurile, toti prietenii langa el, joc si voie buna. Cred ca invitatii au avut doua randuri de plamani la cat s-a dansat. :)))
Las vorba si va las sa urmariti fotografiile.
Dragi prieteni, va doresc casa de piatra, intelegere, iubire si o viata frumoasa!
Vreau sa va povestesc despre omenia pe care am primit-o de la un domn extraordinar, gasit intamplator pe un site de anunturi.
Inainte de plecarea mea in Venetia la o sedinta foto, aparatul meu pe film nu isi mai facea timpul de expunere. Pe scurt nu mai functiona. Imi facusem planul ca o parte din amintirile de acolo sa fie surprinse pe film. Imi zic, nu ramane decat sa caut unul functional sa nu plec dezamagit. De reparat imi luasem gandul, toti spuneau ca este complicat, ca nu se baga nimeni la asa ceva si sa renunt. Fotografia pe film are un feeling aparte, ceva ce aparatul digital nu poate oferi.
In cautarile mele pe olx, il gasesc pe dl.Dan, cu o multime de aparate foto pe film de vanzare. Eu cautam un Zenit 11 si din cele spuse, abia ce vanduse unul impecabil. Ce sa fac, unde sa gasesc… Vazandu-l foarte comunicativ, ii explic dansului problema mea. Problema la care dl Dan, se ofera sa ma ajute, dandu-mi mai multe detalii despre reparatie si ce-ar putea sa aiba. Nu credeam ca am sa gasesc pe cineva sa il repare. Este un aparat foto din anii 80, nu se gasesc mesteri la fiecare colt. Pe toata durata reparatiei, dl.Dan m-a tinut la curent cu tot ce trebuia schimbat la acel aparat. Mi-a trimis poze cu fiecare operatiune in parte. Nu va imaginati cate piese poate sa aiba un aparat foto din acei ani.
Zenit 11
Intre timp am aflat ca avea mai multe probleme. Fungus pe lentile, lamelele de la obiectiv trebuiau curatate, prisma trebuia si ea schimbata.
Ieri primesc coletul.
Hmm, cam mare si cam greu pentru un aparat foto. Ce ar putea fi in el? Nu va imaginati ce senzatie am avut cand am deschis coletul. Alaturi de aparat, 3 carti. Zic, wow, nu ma asteptam la inca o surpriza. Prima fiind ca aparatul este impecabil si functioneaza ca unul nou.
Zenit 11 – o bijuterie
Ce vreau sa subliniez si o sa incep sa inchei povestea, este ca acest domn extraordinar, s-a oferit sa imi repare aparatul, sa imi trimita inca un aparat, un Revue ML, cu conditia sa ii dau banii doar dupa ce il testez.
Adica, mai exista in ziua de azi oameni de acest gen? Sa mearga pe increderea celuilalt chiar daca nu il cunoaste?
Poate ar trebui sa incepem sa fim mai corecti unii cu altii, cred ca lucrurile ar functiona mai bine si ar merge in directia corecta.
Daca sunteti in cautare de aparate foto pe film, pentru colectie sau fotografiere, luati legatura cu dl.Dan, nu o sa va para rau.
Ma simt norocos si totodata onorat pentru ca am putut fi fotograful unui prieten si in acelasi timp, coleg. Doi tineri frumosi, zambitori, plini de viata, pusi pe distractie, inconjurati doar de oameni dragi si la fel de frumosi ca ei.
Pentru a vedea cat de frumos a fost evenimentul lor, va las sa urmariti fotografiile. Enjoy! 😀
Am o poveste destul de interesanta de spus despre ziua nuntii lor. A fost ”wow” si totusi acest cuvant nu poate sa exprime ce am trait eu ca fotograf in aceasta zi. Imaginati-va o nunta in care totul este ”zen”, cum suna? Si da, exact asa a fost. Aceaasta nunta este exceptia de la regula. Nimic pe graba, doar zambete si distractie, de la inceput pana la sfarsit. Cine sunt de vina? Doi tineri ambitiosi, ce au vrut sa faca din ziua nuntii lor, ceva ce nu poti uita. Pe langa faptul ca sunt doi oameni extraordinari, au avut alaturi de ei, prieteni adevarati. Mihai a spus ca nici nu a simtit cand a fost fotografiat, asta inseamna ca e de bine. :)))) M-am simtit extraordinar alaturi de ei, am ras, am povestit si am facut cele mai faine fotografii. Si sunt sigur ca vom ramane prieteni mult timp de aici incolo.
Ps: Vom avea un Trash The Dress dar nu va spun inca unde, va fi o surpriza. Pana una alta, urmariti fotografiill de la cea mai ”zen” nunta pe anul 2019.
Sambata, soare, munca, doar nu voiai la limbare cu prietenii.
Si pentru ca nu m-am putut abtine, l-am luat si pe scandura cu mine ( aparatul meu). O zi plina de cornaci, vin si mancare la roata tractorului. Cel putin a trecut ziua repede. Cam asa se desfasoara o zi la vie in zona mea, Soldanu judetul Calarasi.
Greu, usor, voi decideti. Va las sa urmariti fotografiile.
Ps. Continuarea la toamna, la cules. 😀
Nu pot trece peste aceasta zi, fara a spune cateva cuvinte. Pe cei doi ii cunosc de mai bine de un an de zile. M-au contactat pentru cununia lor, iar acum am avut placerea sa fiu prezent si la nunta lor. Oameni cu valori morale inalte, simpli, deschisi la minte si suflet. Doi oameni pe care ti-i doresti sa ii ai ca prieteni. Asta sunt pentru mine, Cristina si Cristian. Cat despre nunta lor, distractie, distractie si iar distractie. Daca nu sunteti convinsi, las aici cateva fotografii :).
In acest weekend, am cunoscut niste parinti grozavi. Irina si Ionut, doi tineri, proaspeti parinti de o amabilitate cum rar iti e dat sa vezi. Despre nasi, ce sa va zic, sunt super, mega distractivi, plini de viata, amuzanti si cu o iubire de nemasurat pentru micutul Davit Ionut. A fost un eveniment cu totul special. Muzica, dans, prieteni apropiati, nu a lipsit nimic. Micutului botezat, ii doresc multa sanatate si putere in calatoria lui prin viata, iar voua, dragi parinti, dragoste, intelegere si tinerete fara batranete.
Duminica, am avut placerea sa fiu prezent la un alt botez cu totul special. De ce? Pentru ca m-am reintalnit cu foarte multi oameni. Oameni pe care ii cunosteam din evenimentele trecute. Dar si mai mare mi-a fost surpriza, cand m-am reintalnit cu cloegi din facultate. E un sentiment frumos si totodata este confuz. Ieri copii la camin, nu aveam mai mult de 20 de ani iar azi, ii vad la casa lor, pe unii cu copii. Si inca o data nu imi dau seama cat de repede a trecut timpul…. La botezul lui Radu, am ajuns prin recomandarea varlului lui Serban, ce i-am fost fotograf anul trecut. Serban are aproape un an. Deci, intelegeti voi cum Serban m-a recomandat… :))
Radu, are o familie minunata. Mamica lui, Andreea iubeste foarte mult copii. Si impreuna cu sotul ei, au deschis o gradinita cu program prelungit in Bucuresti( Gradinita din povesti). Interesant cum dragostea pentru copii, se poate amplifica atat de mult. Mie imi plac foarte mult oamenii care sunt in largul lor. Iar pentru acest lucru discut foarte mult cu ei si incerc sa ii relaxez astfel incat , sa nu se simta ciudat sau sa adopte o pozite de ”pozar” cat timp eu alerg de colo colo cu camera. Cred ca lucrurile simple sunt mult mai frumoase. Un zambet venit din tot sufletul, face cat o mie de cuvinte.
La botezul lui Radu, am avut parte de foarte multe momente interesante si frumoase. Cat de frumos a fost ? Va las pe voi sa trageti concluziile. O zi excelenta tuturor! J
Ma uit in urma si nu-mi dau seama cat de repede a trecut timpul… Sambata am avut ocazia sa fiu fotograful unui vechi prieten din liceu. In liceu i se spunea ”bujie”. Oare fetitei lui, i se va spune la fel ? :)) Ne-am reintalnit dupa aproape 10 ani. Cine s-ar fi asteptat, sa ne intalnim dupa atata timp intr-un astfel de moment? Este un sentiment aparte.
Fetita lor, Anastasia este un copil extrem de dragalas. Sunt o familie minunata. Tineri, frumosi, pusi pe sotii si distractie. Sunt oameni pe care tii doresti sa ii ai in preajma la orice ocazie. Stii sigur ca nu te vei plictisi.
Bujie, a fost o placere sa te reintalnesc. Tu si Oana faceti o pereche perfecta ! Dragi parinti, va doresc sanatate, intelegere si iubire. Iar micutie Anastasia, dragoste si intelepciune in calatoria ei prin universul nemarginit al vietii.
PS: Bujie, ai promis ca ne vedem curand. Sa nu crezi ca am uitat …
Vreau sa va povestesc despre omenia pe care am primit-o de la un domn extraordinar, gasit intamplator pe un site de anunturi.
